În toată istoria lor românii au fost dezbinaţi. Această situaţie este valabilă şi în prezent. În Republica Moldova populaţia este împărţită proeuropeni şi filoruşi, în unionişti şi neunionişti. De obicei, populaţia unionistă proromânească este şi prooccidentală.
Fenomenul prorusesc din Republica Moldova se datorează faptului că de 26 de ani, canalele de televiziune ruseşti se transmit pe tot cuprinsul ţării.
Totuşi, ţara se modernizează, iar lumea se luminează la cap, fapt demonstrat de recetele sondaje de opinie, potrivit cărora 28% din populaţie este prounionistă, iar 67% contra. Deşi antiunioştii sunt majoritari, există câteva semne bune, întrucât pe la sfârşitul anilor 2000, doar 3% din populaţie se declara în favoarea unirii. În plus, potrivit aceluiaşi sondaj, în jur de 50% din moldoveni ar fi de acord cu unirea dacă aceasta le-ar aduce anumite beneficii precum educaţia mai bună în şcoli şi universităţi, servicii medicale de calitate, justiţie imparţială şi corectă, luptă reală împotriva corupţiei, subvenţii în agricultură, salarii, pensii şi burse mai mari. 41% ar susţine unirea în scopul evitării controlului Rusiei în Republica Moldova. Faptul că procentul celor care ar fi de acord cu unirea pentru îndeplinirea acestui din urmă scop este mai mic decât a celor care ar susţine-o pentru îndeplinirea celorlalte scopuri menţionate, s-ar explica probabil prin încrederea în Rusia pe care o are o bună parte din populaţie.
Din acest sondaj putem concluziona că o bună parte din populaţia care ca atare nu e de acord cu unirea, nu pune mare preţ pe ceea ce am putea numi naţionalism etnic moldovenesc, fiind gata să renunţe la acesta pentru bunăstarea materială.
Unii basarabeni susţin că întrebări de tipul "ce limbă vorbim?", "cărui neam apariţinem?", sunt prosteşti, că ar fi probleme false, ce ar împiedica dezvoltarea ţării. Foarte greşit. În orice caz, faptul că unii politicieni fac câteodată referiri la asemenea teme nu împiedică deloc progresul. Psihologii spun că cunoaşterea de sine este importantă, iar a-ţi şti identitatea etnolingvistică face parte din această cunoaştere. De altfel, totul începe de la interior. Pentru a face ordine pe plan exterior, trebuie să fii ordonat pe plan interior. Iar unul dintre aspectele vieţii interioare este cunoaşterea de sine, şi, implicit, cunoaşterea identităţii naţionale.
De alfel, basarabenii au fost în toată istoria legaţi de români. A făcut parte din voievodatul Moldovei în Evul Mediul, iar partea vestică şi centrală a acestui principat din 1859 face parte din România, iar scriitorii din Moldova de peste Prut, ale căror statui sunt în Aleea Clasicilor din Chişinău s-au considerat români. Dar nu doar cei din Moldova de peste Prut, ci şi autorii de opere literare din Basarabia s-au considerat români. Vorbim aici de Alexei Mateevici, creatorul imnului naţional al Republicii Moldova, "Limba noastră", Adrian Păunescu, Grigore Vieru, considerat un al doilea Eminescu, mucenicul Valeriu Gafencu, Alecu Russo şi alţii.
Aşadar cei mai mari oameni de cultură ai basarabenilor se identificau ca români, dar o mulţime de moldoveni continuă să se prostească. Unii nu vor unirea pe motiv că ei sau părinţii lor ar fi fost bătuţi de jandarmii români în perioada interbelică. Staţi puţin, jandarmii români se comportau aşa cu ţăranii care în loc să muncească, stăteau la crâşmă.
Alţi basarabeni zic că românilor nu le place de moldoveni. Într-adevăr, bucureştenii, fiind cetăţeni ai unei capitale, sunt mai orgolioşi, dar ei se uită cu superioritate şi la moldovenii din partea dreaptă a Prutului, din România. Dar noi, basarabenii, trebuie să ne uităm la propriile noastre defecte. Fratele meu îmi povestea că în timpul primei promoţii de basarabeni care s-au dus să facă studii în România, toţi basarabenii au fost stabiliţi într-un singur cămin. În timpul anului, au făcut tot felul de porcării. Se îmbătau şi mergeau cu motocicleta prin cămin. Românii s-au speriat şi, după un an, toţi basarabenii au fost împrăştiaţi în celelalte cămine. Cum atunci să pretindem să fim văzuţi cu ochi buni? Prea nu ne vedem propriile defecte.
Unirea cu România nu este nimic altceva decât restabilirea unei legături fireşti cu un neam de care am fost întodeauna legaţi în istorie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu